Anamaria Vasile

„Sunt un monstru, mi-am omorat mama, am dus-o la abator!” O femeie din Suceava a sfarsit tragic

Si-a dus mama de urgenta de Spitalul Judetean Suceava, iar a doua zi a gasit-o moarta. Medicii i-au pus o perfuzie si au lasat-o sa se stinga cu zile. Autoposia a scos la iveala un lucru socant.

Un tanar sustine, intr-o postare viralizata pe Facebook, ca mama sa a murit la o zi dupa ce fusese internata in Spitalul Judetean din Suceava,unde “a stat o zi si o noapte agatata de un aparat de insulina si de o perfuzie”, in conditiile in care autopsia a aratat ca o hemoragie interna cauzata de peritonita a fost motivul decesului, ceea ce inseamna ca femeia ar fi trebuit sa fie operata de urgenta.

Mesajul integral al lui Vincent Tecuceanu, postat pe Facebook:

”Spitalul Judetean Suceava – abator de oameni.

Pe data de 3 ianuarie 2018, ora 9 si ceva seara, m-a sunat fratele meu sa vin de urgenta la ai mei acasa pentru ca mama mea se simtea foarte rau. M-am imbracat si am ajuns acolo cat de repede posibil. Mama mea zacea langa pat incapabila sa se ridice. Era lucida, vorbeam cu ea, imi tot spunea ca-i este rau. Am intrebat-o daca nu ar vrea sa mearga la spital si mi-a raspuns ca vrea sa faca o baie maine dimineata si apoi sa mergem.

Am iesit speriat putin afara si stand si gandindu-ma am decis sa sun la 112 si sa chem o ambulanta. A venit ambulanta destul de repede, personalul a intrat in casa, i-au luat pulsul, au vorbit cu ea si au decis sa o duca la spital. Din cauza ca era cazuta si nefiind suficient spatiu, am scos usa de la camera din balamale, am ajutat sa o punem pe targa si am mers la spital.

La spital mama mea deja imi cerea apa in continuu. M-am dus la un automat si am luat o sticla de apa plata si cand m-am intors sa-i dau sa bea, asistentii mi-au luat sticla spunandu-mi ca nu are voie sa bea din cauza perfuziilor. Daca ar fi baut, ar fi vomitat dupa. Am luat niste apa in mana si i-am udat buzele. I-am zis ca o sa fie bine…sa lupte…sa nu renunte la noi. Au luat-o si au dus-o la urgente unde i-au facut analize. Dupa vreo 2 ore de asteptare am fost chemat de catre doctor in locatia unde era mama mea, semi-goala cu o perfuzie deasupra si deja gemea intr-una. Doctorul m-a intrebat daca are hepatita pentru ca are prezent in sange virusul B. I-am raspuns ca a avut hepatita in tinerete, dar de atunci nu a mai avut probleme de acest gen.

Apoi mi-a spus ca are glicemia foarte ridicata – 730, ca are un inceput de diabet. Am intrebat daca i s-a administrat in acest caz insulina si mi-a zis ca da. De asemenea mi-a spus ca mai trebuie sa i se faca o ecografie la burta. Am fost trimis iar sa astept. Dupa inca o ora si jumatate sunt chemat iar de domnul doctor care-mi spune ca are cateva fecale in intestin dar vor fi scoase prin clisma, nimic grav si ca va fi trimisa la sectia anestezie terapie intensiva unde va fi stabilizata. Am intrebat daca eu pot sa fac ceva si mi s-a spus sa merg acasa si ca pot veni a 2-a zi de la ora 3pm sa o vizitez si sa ii aduc niste haine de schimb si altele.

4 ianuarie 2018 – ora 3pm: ajung la spital cu cele de trebuinta, intru in sectia unde era mama mea adusa ca sa constat ca ea era in agonie combinata cu semi coma, avea respiratie deasa cu gemete de durere. Era pusa la un aparat de insulina si cu o perfuzie. Atat. Nimeni nu o baga in seama, nimeni nu facea nimic. Mama mea nu exista. Am inceput sa plang neputincios. Sa vorbesc cu ea, dar nu ma putea auzi. L-am asteptat pe doctor printre reprize de plans. Doctorul a ajuns cu multe hartii in mana (dupa ce eu tot am facut presiuni sa vina) si cand i-am vazut privirea aceea neputincioasa am inteles…treaba nu e buna deloc. Daca eu seara precedenta vorbeam cu ea…era lucida…acum in acel pat era o persoana pe drum de moarte. Doctorul a inceput sa-mi spuna cum ca mama mea are inceput de diabet, ca are ciroza (ca o mica paranteza mama mea nu bea alcool decat foarte FOARTE rar – ocazional) si fel de fel. Il intreb daca i s-a facut clisma, la care el mirat imi zice ca nu stie nimic de asa ceva. Il intreb simplu ce e de facut la care doctorul da din umeri si-mi zice ca el nu stie, ca el e doar medic de garda aici. In tot acest timp mama mea era in continuare in agonie.

Am intrat intr-o agonie masiva…imi venea sa distrug tot acolo si sa-i iau pe toti angajatii aceia indiferenti si cretini la bataie mortala…Am respirat adanc…l-am intrebat daca are rost sa las hainele de schimb acolo si mi-a zis ca nu. L-am intrebat daca pot sa las macar numarul meu de telefon in caz ca e nevoie sa aduc ceva sau starea ei se amelioreaza. Mi-a afirmat si astfel i-am dat numarul meu de telefon. Am plecat plangand iar…

4 ianuarie 2018 – ora 9:23pm: sunt sunat de la spital si anuntat ca mama mea a decedat…Nu reactionez in nici un fel…nu e posibil asa ceva…nu cred…Mi se comunica sa vin maine la ora 8am la morga si niste condoleante.

5 ianuarie 2018 – ora 11:00am: ajung la morga dupa ce reusesc sa-l iau si pe sotul mamei mele. Ni se cere sa asteptam jumatate de ora pentru ca i se face autopsia. Asteptam….motivul decesului – hemoragie interna cauzata de peritonita.
Mama mea trebuia operata de peritonita de urgenta. In schimb ea a stat o zi si o noapte agatata de un aparat de insulina si de o perfuzie.

Ce sa fac? Cum pot lasa asa ceva sa treaca? Sa las? Sunt in agonie. Sunt un monstru…mi-am omorat mama…am dus-o la abator”, a scris Vincent Tecuceanu, pe Facebook.

Comentează